noiembrie fara sfarsit

uneori tu stii sa transformi timpul
clipele se transforma in vise
zilele se transforma in calatorii
uneori tu stii sa transformi un gand
intr-un buchet de flori
sau stii sa transformi un sarut
intr-un mon cheri

eu, pe de alta parte
cu toate baghetele vrajite din dotare
uit sa pun florile in apa,
ma inec cu cireasa din bomboana,
ma imbolnavesc in concedii
si ma trezesc visand ca dau teza

dar vezi, in zilele noastre bune
transformam muzica in zbor
transformam atingerile in petale
si uneori cand copilaria din noi o ia razna
ne facem sufletele ghem
si il trecem din mana in mana
numindu-l iubirea fara sfarsit

noiembrie

...despre lucrurile cu adevarat importante numai de bine, ca si despre curgerea fireasca a lor. dar...sunt de un timp nenumarate nopti in care am inceput sa clasific, sa ierarhizez, sa calculez, sa fac punctaje. dinamica clasificarii mi-a luat inaintea argumentelor.
stiu. pe primul loc este a invata lucruri noi, a citi, a cunoaste, a intelege. asa ma gandesc. si ideea este ca ma cam ocup cu asta sau cu asta, in fine...
pe locul doi este a face lucruri diverse, a actiona, a lua decizii, a circula si a face parte din circuitul...ma rog, a participa la ceea ce se intampla...
locul trei si preferatul meu este a privi...cum te privesc cand dormi, cum te imbratisez cu ochii, cum sufletul meu se infasoara de tine, cum te acopar in gand cu zeci de saruturi, cum te iubesc aproape material, aproape concret, cum simt asta in dorul verde al zilelelor cand pleci prea devreme si vii prea tarziu, cand dorul e copt si cade precum un fruct la picioarele tale.
si uite asa ma gandesc la trei dimineta cum locul trei devine locul 1 sau mai bine zis locul minus infinit, cum nimic din ceea ce ma trezeste de dimineata nu se comapra cu bucuria de a te reintalni alaturi de mine.
cam asta e despre lucrurile cu adevarat importante, cu adevarat important este sa imi zambesti, sa te visez la infinit si tu sa existi, sa avem impreuna o feriga, nenumarate carti, un calculator si probabil doi copii.

aniversari

sunt zile si zile...zile despre care ai putea scrie tone de pagini...zile pe care nu poti sa le reproduci in cuvinte, zile pe care nu le poti da si atunci le tii pentru tine, le inchizi si ascunzi cheia.
traiesc cu teama ca unele zile ar putea disparea printr-o intamplare absurda...cum ar fi unele zile din august, unele zile din septembrie. cele pe care le impartim altfel ca de obicei. nu in ore, nu in minute, ci in priviri, in ganduri, in atingeri, in saruturi, uneori in pasi de dans.

pastrez ca intr-un vis o zi in care dincolo de buchetul de trandafiri pe care nu am avut inima sa il arunc (uite asa), dincolo de at last si my love of my life, de tiramisu si mirosul de tuberoze a ramas mai mult decat atat. tu in viata mea, mai ales! pentru totdeauna, ma gandesc ar fi un timp rezonabil, desi lucrurile facute impreuna ar fi infinit mai putine decat lucrurile visate impreuna...

about shadows

pentru ca uneori nu esti decat umbra. uneori nu ai contur si te surprind de nerecunoscut. si eu. cand imi doresc mai mult sa ma vezi, tocmai acum cand imi doresc mai mult sa ma recunosti sunt umbra mea, sunt copia unei realitati paralele care adeseori mijeste pe langa mine. acolo, dincolo de lumina difuza conduc masini albe, pe cand stiam sa zbor sau acum incerc sa gonesc alaturi de tine in lumi ciudate pline de caini si zapada. uneori cand sunt umbra, ma recunosc mai bine, nu mi-e rusine de copilaria care zace neputincioasa adesea in mine, nu mi-e frica de urcusuri abrupte sau de zboruri joase. dar se intampla ca in vis sa imi doresc sa nu raman asa si tu, grabit cum te stiu sa imi ocolesti conturul in cautarea unei forme concrete.

p.s in that moment ...just 2 shadows in the same night, in the same time

my 9 to be

  

Ah baby, let's get married

ma gandesc la 15 august/6 septembrie: today is the first day of the rest of my life (morrison sau dylan, whatever).

imi plac cifrele cu semnificatie. nu imi place 8, nici 4, nici 2...uneori tu esti cifra 9, eu sunt cifra 3. tu 9 pentru ca eu cred ca este ceva mai cu capul pe umeri, 3 putin mai imatur, fara extremitati inchise, prin urmare o cifra libera. niciodata nu poti ghici daca 3 devine un 9 sau un 8 (destul de putin probabil 8, adica 2 de 3 lipiti fata in fata, nimic original...).

ma gandeam ieri la azi. stiu ca dintre toate zilele perfecte din viata mea, mai mult decat perfect a fost ajunul. asteptarea, visele, intuitia....da, sunt si printre cei care prefera ajunul...la nesfarsit. si zilele perfecte trec pana cand te trezesti in fata unui alt ajun. si atunci abia respiri de fericire...

Ah baby, let's get married,
we've been alone too long.
Let's be alone together.
Let's see if we're that strong.
Yeah let's do something crazy,
something absolutely wrong
while we're waiting
for the miracle, for the miracle to come.
(Leonard Cohen)

co

co 

azi, ajun de maine

pentru azi ma gandesc mai bine la o poveste...
adeseori se naste in cate o tara un copil dorit. uneori acesta tara e numita imparatie. rar sau mai bine zis, se intampla cateodata (cate o data, mai exact) ca acest copil sa fie un print sau o printesa.

uneori se naste in cate o tara un copil nedorit. de obicei acesta tara e una in care copilul nu ar fi vrut sa se nasca (nu e intotdeuna vorba de romania, sa nu exageram)....de fiecare data (intotdeauna, fara exceptie) acest copil nu va face nimic deosebit, nu va fi celebru, nu va salva lumea.

de aceea, adeseori lumea se imparte in doua: printi si printese.

andrei, sa nu uitam: maine sunt 3 ani de cand purtam o rochie roz.