noiembrie fara sfarsit

uneori tu stii sa transformi timpul
clipele se transforma in vise
zilele se transforma in calatorii
uneori tu stii sa transformi un gand
intr-un buchet de flori
sau stii sa transformi un sarut
intr-un mon cheri

eu, pe de alta parte
cu toate baghetele vrajite din dotare
uit sa pun florile in apa,
ma inec cu cireasa din bomboana,
ma imbolnavesc in concedii
si ma trezesc visand ca dau teza

dar vezi, in zilele noastre bune
transformam muzica in zbor
transformam atingerile in petale
si uneori cand copilaria din noi o ia razna
ne facem sufletele ghem
si il trecem din mana in mana
numindu-l iubirea fara sfarsit

noiembrie

...despre lucrurile cu adevarat importante numai de bine, ca si despre curgerea fireasca a lor. dar...sunt de un timp nenumarate nopti in care am inceput sa clasific, sa ierarhizez, sa calculez, sa fac punctaje. dinamica clasificarii mi-a luat inaintea argumentelor.
stiu. pe primul loc este a invata lucruri noi, a citi, a cunoaste, a intelege. asa ma gandesc. si ideea este ca ma cam ocup cu asta sau cu asta, in fine...
pe locul doi este a face lucruri diverse, a actiona, a lua decizii, a circula si a face parte din circuitul...ma rog, a participa la ceea ce se intampla...
locul trei si preferatul meu este a privi...cum te privesc cand dormi, cum te imbratisez cu ochii, cum sufletul meu se infasoara de tine, cum te acopar in gand cu zeci de saruturi, cum te iubesc aproape material, aproape concret, cum simt asta in dorul verde al zilelelor cand pleci prea devreme si vii prea tarziu, cand dorul e copt si cade precum un fruct la picioarele tale.
si uite asa ma gandesc la trei dimineta cum locul trei devine locul 1 sau mai bine zis locul minus infinit, cum nimic din ceea ce ma trezeste de dimineata nu se comapra cu bucuria de a te reintalni alaturi de mine.
cam asta e despre lucrurile cu adevarat importante, cu adevarat important este sa imi zambesti, sa te visez la infinit si tu sa existi, sa avem impreuna o feriga, nenumarate carti, un calculator si probabil doi copii.