sunt locuri pe care le visez. uite asa cu ochii deschisi, privind imagini fascinante. e impresionant aerul, senzatia caldura, briza, lucruri pe care le simt, privind o imagine...de vreo saptamana si-a facut loc in imaginatia mea amalfi coast. mare si munte puse la un loc, lipite periculos prin cladiri ce par suspendate. dimineata ma gandeam ca in cladirile alea insorite trebuie sa traiasca oameni foarte fericiti. sa te trezesti dimineata acolo....sa iti inceapa toate diminetile pana la ultima in insorita italie...si uite asa imi umplu zilele de sfarsit de ianuarie cu bucuria ca exista locuri minunate pe care jur ca o sa le vad. cu tine. altfel nici nu ma gandesc. adulmec mirosuri de primavara si vara in timp ce imi rostogolesc zilele astea intunecoase de iarna si stiu ca pana la urma toate acestea exista, visul e real si nici nu e atat de departe, la 2000 de km. o aruncatura de gand, o clipire de gene...si intrebarea eterna daca locul e intr-adevar special sau bucuria de a il vedea cu tine il face asa...hmm?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu